PATRU POEME DE MIRCEA DAN DUȚĂ

PATRU POEME DE MIRCEA DAN DUȚĂ

(Revista Accente nr. 2 / serie nouă / martie 2021 / număr exclusiv online)

Din antologia bilingvă PLÍZ SUJČOF JOR MOBAJL FOUN SENŤU / PLIZ SUICIOF IOR MOBAIL FĂUN SENCHIU (Editura NEXT PAGE, 2020). Traducere din limba cehă de KATEŘINA KOZLOVSKÁ.

Mircea Dan Duță (27 mai 1967, București) este poet, filmolog și traducător, autor de expresie cehă. A publicat două volume de poezie la Praga: Peisaje, zboruri și dictări (2014), respectiv Citate la conservă, complexe de inferioritate și drepturile omului sau Căsătorit fără obligații vând amantă moartă din născare (mențiune: folosită) și numeroase articole de specialitate (teoria și istoria filmului, analiză literară) pentru reviste din Cehia, Slovacia și România. A tradus autori din limbile cehă, slovacă, polonă, slovenă, bulgară, engleză și franceză în română și/sau în cehă. A alcătuit, prezentat și tradus primele două antologii de poezie contemporană în limba română (2015, 2016) și prima antologie de teatru contemporan ceh (2016) apărute în România după căderea comunismului. Este membru al PEN Club Republica Cehă și PEN Club România, organizează și moderează lecturi literare și evenimente culturale în Cehia, Slovacia și România. Din 2016 colaborează cu Festivalul Internațional de Carte Transilvania și din 2017 cu Festivalurile Internaționale de Poezie din București și Iași.
Ca autor, este prezent în ultimii ani în prestigioase antologii internaționale de poezie din Marea Britanie, SUA, Mongolia, Bulgaria, România, Mexic, India etc., fiind tradus și publicat de asemenea în reviste literare din numeroase alte țări.

Peisaj matinal cu ciorapi portocalii

O văd în fiecare zi, la același colț, în drum spre serviciu,
întorc capul după ea,
îmi spun mereu ce bucățică
și conștientizez întotdeauna
că, pentru asemenea exemplare,
sunt mult prea scund, gras, chel, ochelarist, însurat – vă rugăm, completați lista cu termenii potriviți.
Iar ea nu mă observă niciodată,
sau cel puțin joacă perfect acest rol,
iar eu îmi continui drumul
de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Uite, de exemplu,
azi a dat colțul atât de rapid,
încât nici n-am observat
că purta ciorapi portocalii.

Confesiune 

Ne-am dat o întâlnire
la care nu ne vom vedea.
Te-ai întors la un bărbat
pe care nu l-ai părăsit niciodată.
M-am îndrăgostit de semnale
pe care nu le-ai transmis
niciodată în direcția mea.
Ai încălcat o promisiune
pe care n-ai făcut-o nimănui.
Am auzit o melodie
pe care nu le-ai cântat-o niciodată
nebunilor.
Te-am văzut,
dar nu erai de față.
Am făcut dragoste într-o miercuri;
înainte, nicio zi de marți
iar după, nicio zi de joi.
Ți-am recitat poezii
pe care nu le voi scrie niciodată.
Am citit dintr-o carte,
pe care nimeni nu o va tipări.
Iartă-mă
că nu exiști.

Profesorul

Râdeau.
El s-a răstit,
dar ei au râs mai tare.
El i-a lovit,
dar ei au râs mai mult.
Erau nebuni.
Și-atunci
a râs și el cu ei.

No Island

În memoria lui Syd Barrett

Lunaticii nu sunt atrași de
lumina lunii.
Ei nu fac decât să fugă
de partea ei întunecată, nevăzută.
Lunaticii nu sunt prizonieri
în mintea altcuiva,
ci în propriile lor minți
și nu au pierdut cheia,
ci au ascuns-o
pentru ca nimeni altcineva
să n-o găsească vreodată.
Nu lunaticii au devenit lunatici
din cauza lunii,
ci ea a fost creată sau inventată,
a apărut sau s-a format
tocmai din cauză că ei erau lunatici.
Numai că, neîncăpând în mințile lor,
ea a preferat să fugă dintre ei
și s-a înălțat la cer
spre a-și ascunde pe vecie partea întunecată
de care ei se temeau atât de mult.

Back To Top