PATRIK OUŘEDNÍK, UN SCRIITOR DE NERATAT

PATRIK OUŘEDNÍK, UN SCRIITOR DE NERATAT

(Revista Accente nr. 2 / serie nouă / martie 2021 / număr exclusiv online)

Sursă imagine: Radio Prague (via YouTube)

Ciprian MĂCEȘARU

În limba română au fost traduse, de către Helliana Ianculescu, trei dintre cărțile lui Patrik Ouředník, Europeana. O scurtă istorie a secolului douăzeci (2014), Momentul prielnic 1855 (2016) și Ad acta (2019), toate apărute la Editura Vremea, dar, în ciuda valorii lor excepționale, au rămas aproape complet necunoscute. De aceea, prezentul text nu este atât o recenzie, cât o încercare apăsată de a atrage atenția asupra acestei triste realități.

Voi prezenta acum Europeana, primul mare succes al lui Patrik Ouředník (a fost tradusă în mai bine de douăzeci de țări, ca și Momentul prielnic 1855) urmând, sper, ca în viitor să scriu și despre celelalte două.
Poate că Europeana induce posibilul cumpărător în eroare. Acesta ar putea crede, fără a răsfoi cartea, că este o lucrare clasică de istorie, așa că de ce ar fi interesat de un autor de care nu a auzit și care-i propune, crede el, încă o istorie a secolului XX? Dacă însă ar avea inspirația să deschidă cartea sau să se informeze pe alte căi despre ea, ar afla că e vorba, cum spune scriitorul și criticul literar Michel Crépu, redactorul șef, din 2015, al revistei Nouvelle Revue Française, despre „o uimitoare cărticică” în care

autorul face imposibilul pariu de a înghesui o istorie a secolului XX în numai o sută cincizeci de pagini. Rezultatul este la înălțime, o capodoperă de luciditate și de concizie, în care autorul a reușit să se așeze la o distanță care îngăduie să se vadă sub o altă lumină acest secol de coșmar (Revue des Deux Mondes, 7 februarie 2012).

Chiar așa stau lucrurile. Dar ce trebuie spus în plus este că avem de-a face cu un gen experimental, un hibrid, o proză-eseu, un colaj de-o virtuozitate formidabilă, mustind de sarcasm, de necruțătoare verdicte mitraliate nu cu ton moralist, ci cu ironie pură, lipsită de orice ideologie, o comedie a erorilor și-a ororilor, a orgoliilor stupide, a prejudecăților și a stereotipurilor, Patrik Ouředník încadrându-se în linia de aur a unor scriitori cehi precum Jaroslav Hašek sau Bohumil Hrabal. Grotescul nu poate lipsi într-un astfel de tablou al unei omeniri jalnice și aș spune că nu este întâmplător că Patrik Ouředník l-a tradus în cehă pe Rabelais.

Mi-am amintit, citind Europeana, de cuvintele lui Eugen Ionescu dintr-un interviu:

Lumea nu se poate schimba nici acum, nici mai târziu. Este de neschimbat. Pe măsură ce avansăm în timp, constatăm că suntem înconjurați și striviți de catastrofe și lucrurile nu vor evolua mai bine până la Apocalipsă.

Europeana este o carte incomodă pentru toți cei cu certitudini, pentru cei care apără orbește o anumită tabără. În mod imbatabil, Ouředník îți dovedește că răul s-a manifestat și acolo unde te aștepți mai puțin. Desigur, cele două războaie mondiale, fascismul, nazismul și comunismul sunt principalele sale ținte, dar îți vorbește și despre genocidul armean, criticându-i pe cei care îl neagă sau vor să îi minimalizeze gravitatea, despre cruzimea față de animale, despre religie, știință, divertisment, internet, psihanaliză, învățământ, cultură, politică, despre bombardarea Irakului de către SUA, despre neînțelegerile dintre sârbi și albanezi și despre bombardarea Serbiei de către NATO, despre… păpușile Barbie, hârtia igienică, pamperși, jogging, anticoncepționale și tampoane, totul într-o pendulare permanentă, incursiuni zigzagate în timp, evenimente din perioade diferite fiind înlănțuite cu un mare simț al limbii într-o proză sclipitoare. Iată cum începe cartea:

Americanii căzuți în Normandia în 1944 erau niște flăcăi vânjoși și aveau în medie 1,73 m înălțime, iar dacă s-ar fi așezat unul în continuarea celuilalt fiecare cu tălpile la creștetul următorului ar fi măsurat împreună 38 de kilometri. Nemții erau și ei niște flăcăi bine făcuți, dar cei mai zdraveni dintre toți au fost pușcașii senegalezi din Primul Război Mondial aceștia aveau 1,76 m înălțime așa încât au fost trimiși în primele rânduri pentru ca pe nemți să-i apuce frica. Despre Primul Război Mondial s-a spus că oamenii au căzut ca semințele și mai târziu comuniștii ruși au calculat cantitatea de îngrășăminte ce s-ar fi putut obține dintr-un kilometru de cadavre și câtă economie s-ar fi putut face la îngrășămintele străine scumpe prin folosirea la îngrășarea pământului a cadavrelor de trădători și de criminali. Și englezii au inventat tancurile și nemții au inventat gazul căruia i s-a spus iperită deoarece nemții l-au folosit prima oară lângă orașul Ypres dar se zice că informația n-ar fi adevărată și că i se mai spunea gaz muștar fiindcă era înțepător ca muștarul de Dijon și că acesta ar fi adevărul și unii dintre soldații care s-au întors acasă după război nu au mai vrut să guste niciodată muștar de Dijon.

În cotidianul Le monde, numărul din 7 mai 2004, Alexandra Laignel-Lavastine scria că

Europeana […] este o minunată inițiere în literatura central-europeană. Se regăsesc în carte cele două caracteristici ale acesteia: veșnicul conflict între moralism și anecdotă, aliat cu un inimitabil amestec de burlesc și melancolie – melancolia apropiindu-se de disperarea existențială – ca la Kafka, grotescul de absurd, ca în aventurile bravului soldat Švejk.

Sper că v-am trezit curiozitatea și că veți căuta cărțile lui Patrik Ouředník. Ar fi păcat ca un scriitor atât de interesant să nu aibă parte și la noi de publicul pe care îl merită.

Back To Top