ISTORIA UNIVERSALĂ SUB SEMNUL ȚÂNȚARULUI

ISTORIA UNIVERSALĂ SUB SEMNUL ȚÂNȚARULUI

Doru CĂSTĂIAN

(Revista Accente nr. 1 / serie nouă / număr exclusiv online)

Trebuie să recunosc, n-am mai citit de ceva timp o carte atât de ataşantă şi reconfortantă precum Ţânţarul lui Timothy C. Winegard. Scrisă în stilul şi tradiţia lui Jared Diamond, pomenit de altfel de câteva ori în carte, lucrarea lui Winegard, naturalist, istoric, antrenor de hochei şi ofiţer în rezervă în armata canadiană, reuşeşte o sinteză fluentă a celor mai importante momente din istoria lumii, momente care au în comun în mod incredibil (sau poate nu tocmai) prezenţa mortalului prădător transmiţător al unora dintre cele mai distructive boli cu putinţă. Deşi, după arheologiile foucauldiene, istoria Analelor şi pletora de abordări sociobiologice şi socioistorice, o anumită sensibilitate publică a fost creată cu privire la istoriile de tip bottom-up, încă e greu să ne stăvilim mirarea în faţa descoperirii ocazionale a teribilei forţe de influenţă istorică a factorilor aparent minori, uşor de trecut cu vederea şi de exclus din explicaţii. Creierul nostru, prins în erorile simetriei asupra cărora ne avertizează neîncetat psihologii, ar dori şi s-ar aştepta ca evenimentele mari să aibă cauze pe măsură, căutăm explicaţiile marilor victorii şi înfrângeri în psihologia eroilor sau pe câmpul valorilor culturale sau al strategiilor militare de geniu. Şi totuşi, o familie de insecte, neobosită şi omniprezentă, s-ar putea dovedi o forţă mai eficientă şi mai relevantă decât macro-mecanismele umane şi istorice. De la războiul peloponesiac până la marile conflicte ale secolului XX şi de la saga alexandrină la marile provocări ale epocii CRISPR, ţânţarul a fost mereu aici urmându-şi repetitiv şi neînduplecat programul evoluţionist, neutru şi indiferent la (de)zbaterile noastre, la valorile, ideologiile şi filosofiile umane. Cumva ironic şi oportun, cartea de la editura Publica apare într-un moment de încremenire şi strupefacţie pandemică globală după ce vreme de aproape un secol omenirea civilizată s-a simţit, pe drept sau pe nedrept, justificat sau nejustificat, pusă la adăpost de atacurile epidemiologice de amploare care, din Antichitate până în modernitatea timpurie, au pus-o la încercare. Volumul de faţă ne aminteşte aprioricul epidemic al istoriei noastre. O carte scrisă accesibil fără a fi superficială, redactată pilduitor fără a fi fals moralistă, care se citeşte cu desfătarea celui îndemnat să reparcurgă istoria lumii dintr-o perspectivă nouă şi proaspătă şi care, la un prim nivel de lectură, se poate dovedi întru totul îndestulătoare. La un nivel mai profund, filosofic dacă vreţi, cartea este o extinsă meditaţie despre fragilitate, hazard şi locul speciei umane în peisajul lumii vii. Contrapunctul realizat magistral de autor între marile momente ale istoriei, îmbibate de ideologie, planuri măreţe, discursuri filosofante pe de o parte şi travaliul tăcut şi indiferent al unor insecte săpând surd la temelia marilor naraţiuni şi fapte de arme ale umanităţii de cealaltă parte creează un efect fabulos. În peste 600 de pagini, ne trec prin faţă imperii protejate sau subminate de capriciosul ţânţar, macedoni şi cezari aflaţi la cheremul proboscitelor însetate, cele mai falnice armate ale lumii răpuse fără milă de teribila malarie Falciparum sau de groaznicul elefantiazis (filarioza).

Pentru mine, parcurgerea istoriei lumii văzută ca istorie a implicării ţânţarului în istorie a fost una dintre cele mai bogate experienţe intelectuale recente. Din punctul meu de vedere, Winegard reuşeşte cu brio ceea ce la început părea un pariu mai mult decât riscant. Ipoteza enormă a celui mai aprig prădător ca actor principal pe scena istoriei capătă treptat, cu fiecare pagină, consistenţă şi credibilitate. Autorul reuşeşte să ne convingă fără a forţa nota, fără a fabula cu voioşie şi fără a comite vreuna dintre erorile uzuale ale argumentaţiilor cu teză. Fără a nutri ambiţii teoretice excesive, de un empirism blajin şi de un echilibru înţelept, Ţânţarul este o apariţie absolut remarcabilă în peisajul literaturii de popularizare ştiinţifică într-una dintre cele mai bune colecţii de gen din ţară. Cartea este cu atât mai relevantă cu cât poate contribui activ, pentru mulţi cititori, la atenuarea şcolului pandemic. Trebuie să recunoaştem, cei mai mulţi dintre noi, venind din istoria atipică şi anormal de protejată a unui secol aflat sub semnul vaccinării şi al creşterii competenţei medicale, înţelegem abia acum cu adevărat cât de fragilă şi de interconectată la ansamblul lumii vii ne este existenţa.

O notă aparte merită şi traducerea, limpede, corectă, fără greşeală.

Tânţarul. O istorie despre om şi cel mai mortal prădător este o lectură pentru care, fără doar şi poate, merită să vă faceţi timp.

Back To Top
Scroll Up